Sfârșitul de an nu cred că este neapărat un moment de resetare și de planuri, dar zilele acestea în care reușești să te deconectezi puțin și în care resimți oboseala te fac să privești calm și mai rațional povestea prin care ai trecut în ultimele luni.

A fost un an greu, obositor de foarte multe ori, cu multe situații neașteptate, unele la limită, cu adevărat dificile, care m-au pus în fața unor decizii noi, curajoase, dar și riscante.

A fost un an cu trăiri atât de diferite, pline de emoție, cu momente în care simțeam că o iau de la 0 de fiecare dată, dar în care nici eu nu știam ce îmi doresc cu adevărat.

A fost un an care a adus parteneriate noi, dar și unele care s-au încheiat pentru că am reușit să finalizăm ce ne-am propus. Au fost și proiecte care au adus provocări foarte mari, în care nu am găsit soluții la momentul potrivit, în care am căutat noi variante de optimizare împreună cu partenerii pentru a obține rezultatele dorite.

A fost un an al căutărilor, un an în care am căutat răspunsuri la situații noi pe care le-am întâlnit, atât în firmă, cât și în viața personală.

A fost un an al căutărilor interioare în care am descoperit pasiuni noi, un an în care am făcut cele mai multe poze din viața mea, un an în care am putut să refuz anumite proiecte sau să le amân pentru că am simțit că mai am nevoie de timp. Mai am nevoie de timp pentru mine, pentru sănătatea mea, pentru odihnă și mai am nevoie de timp să învăț, să caut răspunsuri la cum vreau să dezvolt Edy Creative în următorii ani.

A fost un an în care an căutat să descopăr care îmi sunt prioritățile, unde trebuie să mă opresc, unde am neglijat oameni și cum pot repara greșeli, dar mai important a fost un an în care am căutat să învăț să recunosc că am o limită, o limită umană, dar și una profesională. Un an în care am descoperit că pot sa tratez anumite subiecte cu mai multă maturitate, deși imi dau seama acum că în multe momente mi-am pierdut răbdarea și am refuzat să ascult, să scriu, să vorbesc.

A fost un an în care am făcut ce am simțit, așa cum am făcut toată viața, în care mi-a fost dor de anumiți oameni așa cum nu mi-a fost dor de nimeni niciodată, un an în care am regăsit emoția, dar poate cu prea multe sacrificii și compromisuri am scos forțat oameni din viața mea.

Acesta sunt eu

Nu vreau să schimb ce simt, cred că acesta sunt, deși în 2018 de multe ori și eu am uitat cine sunt și m-am căutat pe mine mai mult ca niciodată.

Poate nu este întâmplător, poate pe acest drum trebuie să treci prin toate aceste momente, iar mai devreme sau mai târziu să te descoperi cu adevărat cine ești. Poate atunci când totul este făcut să se termine, un început este pregătit în depărtate, poate toate lacrimile îți deschid drumuri spre noi destinații .

Acum, când revăd aceste trăiri îmi dau seama că în final a fost și un an al inspirațiilor, al deciziilor care au rezolvat o mare parte din probleme, al oamenilor noi pe care i-am cunoscut și care m-au ajutat poate fără să-și dea seama, care mi-au scris, care m-au întrebat dacă sunt bine. A contat atât de mult…a fost un an în care speranța a fost mai puternică decât eșecul, iar curajul mai bun decât teama.

Mulțumesc, dar îmi cer și scuze. Acesta sunt eu…