În ultimii ani am tot scris aici sau în jurnalul meu despre mai multe momente prin care am trecut, despre ce am învățat din ultimii ani, dar niciodată nu m-am văzut pregătit să scriu despre un an așa cum a fost 2022. Cred că nimeni nu este pregătit sau nimeni nu vrea să fie vreodată pregătit. Pierderea lui tata din acest an mi-a schimbat viața pentru totdeauna și mi-a generat un amestec de stări și sentimente care o să ramână permanent cu mine.
De la a nu recunoaște ce se întâmplă și a nu înțelege, la frustrare, vinovăție, dorință de a te izola, de a sta departe de toată lumea, de a plânge singur. De la întrebări despre ce faci mai departe și suferință, la puterea de a merge mai departe alături de mama, de la amintiri frumoase cu zâmbete și lacrimi până la sentimentul profund de dor.
Tata a fost un om bun. Nu cred că a fost perfect, dar cred că și-a făcut treaba minunat în tot ce m-a învățat, mi-a arătat și în modul în care mi-a oferit o educație împreună cu mama. Astăzi sunt antreprenor pentru că am văzut treaba asta la el atât de mulți ani, sunt astăzi și eu un om bun, atât de implicat și așa orientat spre acțiune pentru că fix asta am văzut și la el, o implicare și un ajutor față de ceilalți aproape greu de înțeles, inexplicabil în unele momente în care pierdea ceva bun pentru el pentru a ajuta pe altcineva, de multe ori un om de bază pentru foarte mulți. Cred că bunătatea asta este confirmată și de ce amintiri mi-au rămas legate de tata, îi văd doar imaginea din profil cu zâmbetul pe față, îmi aduc aminte doar de poveștile amuzante cu el, de glumele pe care le făcea cu mama, de anii frumoși, plini de culoare și soare pentru noi. Poate că așa trebuie să și rămână după ce ne părăsește un om pe care îl iubim, să ajungem în acel punct în care să putem să vorbim și să zâmbim de poveștile pe care le-a lăsat cât a fost printre noi. Chiar și în cele mai grele și triste momente, tata a lăsat amintiri care să stârnească zâmbete.
Ce a rămas este ca eu să pot duce mai departe cu capul sus toate aceste lucruri bune, nu cred ca este neapărat simplu, dar noi trebuie să-i dăm o direcție prezentului prin tot ce am învățat de la cei pe care îi iubim și care mai sunt sau nu lângă noi.
Acum, am ajuns până aici, 31 decembrie 2022. A fost despre atât de multe pentru mine, dar știu că o să înteleg mai bine acest an undeva într-un viitor mai apropiat sau îndepărtat. 2023 este mai puțin despre planuri și obiective, este mai mult despre cum să trăiești și să dai sens fiecărei zile care o să vină.
