Este acel zâmbet larg, parcă puțin “nebun” câteodată, dar pe care îl recunoști și dintr-o poză veche, este acel zâmbet pe care nu poți sau nu vrei să-l uiți, acel zâmbet pe care îl vezi de la distanță sau care îți apare în minte și dintr-un mesaj scris printr-un emoticon.
Discutăm. Subiecte serioase sau mai puțin serioase, uneori râd prostește, alteori nu am răspuns și de multe ori îmi pare o nebunie, dar în toată treaba asta simt că sunt scos din zona mea de confort și asta îmi place. Este cumva simplu dar și complicat în același timp și într-un fel îmi spun că toate aceste diferențe reușesc să ne completeze. Sunt acel gen de conversații care îți aduc liniștea înainte de culcare și care te fac să visezi la viitor, la planuri construite împreună, la momente de liniște, la sentimente care îți confirmă că este real ce simți și ce crezi. Este acel “Neața” care te motivează să muți munții din loc pentru că acum cu adevărat ai un motiv pentru care să dai tot ce ai mai bun, este acel “ce faci?” care te poate scoate din cele mai urâte zile pe care le ai într-un proiect greu cu munca.
Sunt acele zile în care nu te întâlnești și îți este dor, dar nu este acel dor pe care îl cunoști, este ceva diferit, mai puternic, parcă și cu frustrare, dar îți confirmă că simți ceva mai mult și că emoțional ești mai implicat decât ai crezut sau poate decât ai vrut. Este ceea ce ți-ai dorit, să simți iar toate lucrurile astea frumoase.
Sunt acele momente și emoții în care nu stiu cum să mă comport, parcă sunt un copil care abia descoperă lumea și lucrurile simple, care uită să mai fie rațional, dar îmi dau seama că sunt eu în varianta bună și că acesta este răspunsul la ce mă face fericit.
Dar când toate acestea dispar rămâne să te intrebi dacă oare ai încercat tot ce se putea. Dacă ai făcut doar ce ai simțit atunci răspunsul este da, chiar ai încercat, chiar a fost real ce ai simțit și este tot ce ai putut să faci.
Tocmai ce am facut 34 de ani în timp ce scriu aceste rânduri. Nici nu stiu dacă acest post o să-l public vreodată sau nu, dar îl salvez aici pentru o altă noapte în care o să-mi fie dor…
Acum mai bine de 9 ani visam să fiu pe picioarele mele, să construiesc Edy Creative într-un mod organic, sănătos, să fac dintr-o pasiune o carieră și să fac parte din succesul clienților mei. Cred că asta am reușit destul de bine până acum.
Tot acum mai bine de 9 ani credeam că pe la 34 de ani o să fiu căsătorit și probabil o să am un copil. Nu a fost să se întâmple până la acest moment, dar ceva se schimbă în fiecare zi. Îmi dau seama că iert mai ușor și mai repede, că sunt mai tolerant, că rămân mai mult prins în momentele și amintirile frumoase, că pot să greșesc și să spun asta cu voce tare, că pot să ma uit în ochii oamenilor și să le spun că am fost sincer, ca am fost exact eu cu bune și rele.
Pot să ofer dragoste și bucurie fără sa mai cer ceva înapoi, iar dacă ce va urma mâine o să aducă o versiune mai bună a mea, atunci cred că am reușit tot ce mi-am propus și o să fie un moment când o să pot spune că sunt fericit.
Conversație cu tine. Iunie, 2021.
