Acum câteva luni îmi spuneam că dorul face parte dintr-o etapă trecătoare, doar un moment, care vine și pleacă fără să te afecteze în vreun fel și nu prea ai ce să faci cu starea asta. Acum pot spune că m-am înșelat, am simțit dorul făcând parte din viața mea anul acesta mai mult ca niciodată. Da, ai ce să faci cu acest dor, în primul rând să-l recunoști că face parte din viața ta, iar în al doilea rând să-l exprimi, să vorbești despre el, să nu îți fie rușine și să nu-l păstrezi ascuns doar dintr-un orgoliu copilăresc.
Dorul există, este puternic și mi-a arătat în ultimele luni ale acestui an că sunt un suflet viu până la urmă, care se regăsește în aceste trăiri și care își caută locul potrivit. Nu știu cum simte fiecare acest dor, pentru mine pare unic în felul lui, nu știu dacă se simte atunci când îți vin în gând imagini cu oameni și locuri pe care nu le-ai mai văzut de ceva timp sau atunci când vorbești cu cineva la distanță, dar cu siguranță este o stare și o emoție care te conectează cu ceva.
Am învățat în acest an că în final nu este despre a bloca sau a ascunde ceva ce simți cu adevărat și este real, nu o să ajute cu nimic, nu o să dispară, nu o să se șteargă nimic, doar o să accentueze un dor pe care nu vrei să-l recunoști. Dorul este un canal de a comunica cu tine și de a regăsi o emoție sinceră, de a vedea cu adevărat ce îți lipsește pentru că doar așa putem să acceptăm realitatea, să devenim mai recunoscători și mai buni, să evoluăm.
În 2019 mi-am dat seama cât de ușor este să-ți fie dor. Dor de oameni, de cuvinte și de întrebări simple, de animale, dor de locuri și de momente. Totul simplu, modest, dar trăit intens, cu emoție și pasiune. Cred că am reușit să accept mai bine cine sunt și poate să transmit și celor din jur sentimentele acestea.
A fost un an în care mai mult ca niciodată am fost calm și tolerant, nu neapărat pentru că mi-am propus, dar propabil și dintr-o stare de oboseală și din faptul că am fost cu gândul de multe ori conectat în mai multe direcții.
Am înlocuit deciziile pripipe, copilărești cu unele mature, raționale, care poate nu au fost așa cum mi-am dorit sau cum am simțit, dar sunt convins că au fost echilibrate, corecte.
În 2019 am riscat mai puțin în viața personală, am fost mai tăcut, am ieșit mai puțin și am înlocuit această stare cu decizii curajoase în proiecte, cu provocări și multă muncă, dar și cu rezultate de care sunt mândru și mai ales cu un bagaj de cunoștințe pe care îl pot valorifica mult mai bine în 2020, un an în care așteptările pe care le am de la mine vor crește.
Nu trebuie să ne fie frică de dor și nici să ne gândim cu tristețe la asta, este doar o parte din viața noastră, o trăire care apare, rămâne și ne pune în conexiune cu ceilalți.
În câteva ore intrăm în 2020, nu cred că este vreo resetare, vreun moment de schimbare, este o nouă zi în care mai aflăm ceva despre noi pentru că în zilele care vor urma vom pierde și vom întâlni noi oameni, animale, locuri.
Dacă îți este dor de cineva acum sau dacă o să-ți fie dor de cineva, mergi să-i spui pentru că indiferent unde este și chiar dacă nu te vede, cu siguranță te va auzi.
Am văzut mesajul ăsta prin oraș, îl las și aici… “Oamenii se fac dor…”
