În fiecare seară, înaine de culcare, îmi pun pe o foaie prioritățile pe care trebuie să le rezolv pentru următoarea zi. Acestea sunt legate întotdeauna de proiecte, clienți și în general treburi din activitatea profesională pentru că în acest fel reușesc să le organizez mai bine și probabil să mă culc puțin mai liniștit știind că am lăsat undeva gânduri și probleme care pot genera stres.
Niciodată nu am scris înainte de culcare priorități din viața personală sau lucruri pe care le simt și le trăiesc și la care caut răspunsuri așa cum o fac pentru muncă.
Scriu acum acest bilet pentru că mi-am găsit inspirația și curajul într-un loc unde am reușit să mă deconectez pentru câteva zile de agitația orașului, de agitația de la muncă, un loc rămas într-un timp al speranței, unde viața crede în principii de mult abandonate de noi toți.
De multe ori nu reușesc să mă regăsesc în ritmul pe care îl văd la ceilalți, în schimbări rapide pe care mulți le fac, în momente pe care oamenii le depășesc cu atâta ușurință și în idei pe care le aud. Am avut multe momente în care am refuzat să cred “o să fie bine” pentru că simțeam că doar printr-o altă versiune a mea adaptată la cum trăiesc ceilalți o să reușesc să fiu fericit, simțeam că doar dacă rup o parte din bunătatea pe care o simt și o înlocuiesc cu tupeu, nesimțire și ignoranță o să trăiesc mai bine.
Dar toate astea se întâmplă pentru că ne raportăm la ce vor ceilalți pentru noi, la principii și valori în care nu credem și care nu ne reprezintă, la idei și cuvinte pe care nu le recunoaștem, la gesturi false pe care nu vrem să le facem.
Cine suntem cu adevărat?
Întrebările aduc răspunsuri și atunci când alegem să ne orientăm către noi la interior și exterior ne dăm seama că cel mai frumos lucru este că suntem așa de diferiți. Despre cum trăim, iubim și ce simțim putem să vorbim fiecare atât de diferit pentru că toți avem roluri unice în această călătorie.
Când tot ce exprimăm vine din interior și nu din altă parte începem să ne regăsim și să ne dăm seama cine suntem cu adevărat, adică acel om care oferă, care traiește, care suferă, dar care în toate formele vrea să dăruiască bucurie și care trăiește frumos propria lui poveste.
Ascultă mai bine, crede mai mult și trăiește această experiență în mod natural și firesc. Nu crede în rețete miraculoase, în experiențe care au semănat între ele, pentru că tot ce ai este momentul de acum, de peste câteva secunde și de care ești singurul responsabil.
Oferă dragoste, dar învață să o și primești…
